Încă de la primele pagini, se poate observa că romanul Între două fronturi de Oana David este unul muncit, documentat și minuțios realizat. Regăsim în el perioada celui de-al doilea război mondial (1937-1948), cu toată atmosfera incertă de atunci, dar și cu personaje aristocrate desfășurându-se în săli de bal, petreceri, cazinouri, aprinse în discuțiile lor despre modă și politică.
O să zic de la început că romanul are o tentă romance însă pentru mine nu a fost chiar atât de centrală pasiunea dintre Lulli și Heinrich, deși are farmecul ei și nu este încadrată în sentimentalisme absurde.
Mi-au plăcut, în schimb, descrierile din Bucureștiul interbelic, scenele de război, evoluția personajelor pe parcursul acțiunii dar și relațiile dintre ele (multe replici mi-au amintit de Caragiale). De exemplu, ni se spune despre un personaj Nenițescu că „individul ăsta mai avea și anvergura intelectuală a unei găini moțate”. Am adorat stilul scriitoarei și inserțiile sarcastice.
Mi-a plăcut și personajul Lulli, unul care s-a dezvoltat trecând prin mai multe experiențe, a avut o evoluție interesantă, de la impulsivitate la cumpătare și pasiune organică. Cu toate astea, nu a fost personajul meu preferat, cel mai mult mi-a plăcut de Miți, care a avut un rol esențial în derularea acțiunii, și care dă dovadă de un cinism tranșant fabulos.
Se poate realiza ușor un film pe baza acestui roman, cel puțin cadrele și personajele ar fi minunate de văzut.
Chiar dacă nu vă place istoria, romanul este construit în așa măsură încât romantismul cade pe plan secund, fiind asimilat de contextul politic și social al perioadei războiului, un context bine structurat și viu, te regăsești cu ușurință printre rânduri.
Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe website. Prin continuarea navigării confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Politica de confidențialitateDaNu
