Premiul Nobel pentru Literatură 2020 acordat autoarei americane, Louise Glück

Doar ce s-a anunțat Premiul Nobel pentru Literatură 2020, acordat autoarei americane, Louise Glück, „pentru vocea ei poetică inconfundabilă care, cu o frumusețe austeră, face ca existența individuală să fie universală”. Așadar, autoarea caută universalul și, în acest sens, se inspiră din mituri și motive clasice.

Poeta americană Louise Glück s-a născut în 1943 în New York și locuiește în Cambridge, Massachusetts. Când nu scrie, ea este profesor de engleză la Universitatea Yale, New Haven, Connecticut. Louise Glück a debutat în 1968 cu Firstborn și a fost aclamată în literatura contemporană americană, publicând douăsprezece colecții de poezie și câteva volume de eseuri despre poezie. Autoarea a primit mai multe premii de prestigiu, printre care Premiul Pulitzer (1993) și Premiul Național al Cărții (2014).

Poeziile ei se caracterizează prin claritate, străduindu-se să scoată în evidență copilăria și viața familiei, relația strânsă cu părinții și frații, o tematică care a rămas centrală în întreaga operă. În poeziile ei, sinele ascultă ceea ce a rămas din visele și iluziile acestuia. Mai mult, nimic nu este mai dificil decât autoarea în confruntarea cu iluziile sinelui. Dar chiar dacă Louise Glück nu ar nega niciodată semnificația fundalului autobiografic, autoarea nu trebuie privită ca o poetă confesională. Glück caută universalul și se inspiră din mituri și motive clasice, prezente în majoritatea operelor sale. Vocile lui Dido, Persefone și Euridice – părăsitul, pedepsitul, trădatul – sunt măști pentru un sine, în transformare, pe cât de personal, pe atât de universal valabil.

Cu colecții precum Triumful lui Ahile (1985) și Ararat (1990), Louise Glück a găsit un public în SUA și în străinătate. În Ararat, trei caracteristici se unesc pentru a reveni ulterior în opera sa: tema vieții de familie; inteligență austeră; și un simț rafinat al compoziției care marchează cartea în ansamblu. Glück a subliniat, de asemenea, că în aceste poezii și-a dat seama cum să folosească o dicție obișnuită. Tonul înșelător de natural este izbitor. Întâlnim imagini aproape brutale și directe ale relațiilor familiale dureroase. Autoarea este sinceră și fără compromisuri, fără urme de ornamente poetice.

Autoarea dezvăluie multe despre propria poezie atunci când în eseurile sale Glück citează tonul urgent al lui Eliot, arta ascultării interioare a lui Keats sau tăcerea voluntară a lui George Oppen. Dar, în propria ei severitate și lipsă de dorință de a accepta principii simple de credință, ea seamănă mai mult cu Emily Dickinson.

Louise Glück nu este doar provocată de greșelile și condițiile schimbătoare ale vieții, ci este, de asemenea, o poetă a schimbării și renașterii radicale, unde saltul înainte se face dintr-un profund sentiment de pierdere. Într-una dintre cele mai apreciate colecții ale sale, The Wild Iris (1992), pentru care a primit Premiul Pulitzer, ea descrie întoarcerea miraculoasă a vieții după iarnă în poemul „Snowdrops”:

I did not expect to survive,
earth suppressing me. I didn’t expect
to waken again, to feel
in damp earth my body
able to respond again, remembering
after so long how to open again
in the cold light
of earliest spring –

afraid, yes, but among you again
crying yes risk joy

in the raw wind of the new world.

De asemenea, trebuie adăugat că momentul decisiv al schimbării este adesea marcat de umor și de înțelepciune mușcătoare. Colecția Vita Nova (1999) se încheie cu replicile: „Am crezut că viața mea s-a sfârșit și mi-a frânt inima. / Apoi m-am mutat la Cambridge”. Titlul face aluzie la clasicul La Vita Nuova al lui Dante, sărbătorind noua viață în deghizarea muzei sale Beatrice. Glück sărbătorește mai degrabă pierderea unei iubiri care s-a dezintegrat.

Averno (2006) este o colecție magistrală, o interpretare vizionară a mitului coborârii lui Persefone în iad în captivitatea lui Hades, zeul morții. Titlul provine din craterul de la vest de Napoli, care a fost considerat de către vechii romani ca fiind intrarea în lumea infernului. O altă realizare spectaculoasă este ultima sa colecție, Faithful and Virtuous Night (2014), pentru care Glück a primit Premiul Național al Cărții. Cititorul este din nou frapat de prezența vocii și Glück abordează motivul morții cu o remarcabilă grație și ușurință. Scrie poezie narativă onirică, amintind de amintiri și călătorii, doar pentru a ezita și a se opri pentru noi perspective. Lumea este dezamăgită, pentru a deveni din nou magică din nou.

Informații preluate din: The Nobel Prize in Literature 2020. NobelPrize.org. Nobel Media AB 2020. Thu. 8 Oct 2020, Website – https://www.nobelprize.org/prizes/literature/2020/bio-bibliography/